Prezentare‎ > ‎

Istoric

De-a lungul a peste trei secole și jumătate de ani de activitate, au absolvit liceul "Mihai Eminescu" zeci de mii de tineri. O mare parte din aceștia au urmat învățământul superior. Elevii sunt cei care prin calitățile lor au ridicat prestigiul liceului nostru, ajungând ca numele Colegiului National "Mihai Eminescu" sa răsune azi în întreaga țară.
Liceul își are originile prin anul 1634, când iezuiții primesc aprobarea de a deschide un colegiu în oraș. Noua instituție este susținută printr-un edict de întărire dat în 1639 la Viena de către împăratul Ferdinand al III-lea. Funcționează cu puține excepții până în 1804, când printr-un decret dat de Francisc I este susținut din fondurile statului. Tot în 1804 se înființează și un liceu episcopesc care în 1850 se unește cu gimnaziul. Pe baza unui demers energic al episcopului romano-catolic gimnaziul este preluat de stat în 1863, fiind decretat gimnaziu regesc catolic - gimnazium regium.
Cu toate că în acest liceu au învățat tineri aparținând tuturor etniilor din acest ținut, este de remarcat faptul că tot timpul numărul elevilor români a fost cel mai mare. Limba de predare s-a modificat odată cu anii evoluând de la latină la maghiară, la germană și apoi la română.
Nedreptatea de veacuri îndurată de românii sătmăreni este reparată începând cu 15 iulie 1919 când ia naștere Liceul "Mihai Eminescu", prima instituție de învățământ secundar cu limba de predare română din orașul Satu Mare.
Prestigiosul așezământ a fost botezat pe buna știință Liceul "Mihai Eminescu", pentru ca poetul să rămână întipărit în memoria urmașilor pentru veșnicie, ca fiind cea mai măreață figură a poeziei românești, pe care să o poarte în inima sa fiecare elev și profesor slujitor al acestui așezământ, iar instituția să fie cel mai de seamă pilon și focar de cultură românească în partea de nord-vest a țării.
Ce putea fi mai de preț în anul 1919 decât un liceu românesc, un liceu pentru românii care și-au dorit atât de mult să învețe, să simtă, să trăiască, să respire românește?
Acest eveniment era răsplata eforturilor depuse de cei din oraș, era împlinirea dorinței lor arzătoare. La mijloc de iulie 1919, când rănile provocate de război erau incă proaspete, la Satu Mare s-au deschis porțile unui lăcaș de cultură românească, care avea sa pregătească zeci de generații, dând țării cadre valoroase ce s-au afirmat în toate domeniile vieții culturale, politice, economice. Primul director al liceului, Dr. Vasile Lohan, s-a preocupat îndeaproape de deschiderea cu succes a primului an școlar al unității, anul 1919-1920. Această sarcină a devenit o preocupare de căpetenie si s-a înfăptuit până la 2 octombrie 1919. Problema recrutării de profesori a fost grea în primii ani de activitate în liceu, dar pe urmă s-a normalizat. Direcțiunea a făcut apel la intelectualii de nădejde, mulți acceptând încadrarea pe postul de profesor. Astfel, în anul școlar 1919-1920 sunt încadrați 6 profesori titulari, 2 profesori practicanți și 12 profesori suplinitori, toți profesori cu studii superioare. Cu aceste catedre și încă 2 catiheți și-a început activitatea instituția noastră. La 5 octombrie 1919, într-un cadru festiv, a avut loc deschiderea primului an școlar al liceului "Mihai Eminescu", școală cu limba de predare română.
La solemnitatea deschiderii primului an școlar au participat autoritățile locale, civile și militare și un numeros public din rândul părinților. Ca un preambul, solemnitatea a început cu o slujbă religioasă, la sfârșitul căreia, fanfara militară a intonat imnul regal, iar directorul Dr.Vasile Lohan, într-o cuvântare însuflețită, a schițat programul de muncă.
În anul școlar 1919-1920 tineretul român a pornit cu însuflețire la formarea viitorului națiunii. Ideile romanismului au fost în permanență promovate, pentru a contribui la progresul țării. Școala pentru români primea valențe noi, fapt dovedit de înscrierea și frecventarea cursurilor liceale în Satu Mare de către tot mai mulți elevi.
În primul an de activitate la liceu sunt înscriși 331 elevi din care 327 de etnie română, 1 german, 3 maghiari, iar pe confesiuni erau 254 greco-catolici, 72 ortodocși, 3 romano-catolici, 1 luteran, 1 izraelit. În consecință, liceul se poate mândri pe drept cuvânt că este românesc. Cursurile școlare au început la 6 octombrie 1919 și s-au încheiat la 5 iunie 1920, cu excepția clasei terminale (VIII), care a susținut examen de sfârșit de an și examen de maturitate. Din 19 candidați prezenți la examen, 17 au promovat și 2 au fost respinși.
Primul director al liceului, Dr. Vasile Lohan, a condus liceul până la data de 16 mai 1920, iar după el conducerea instituției s-a încredințat provizoriu profesorului titular Francisc Groza, care până în 27 august 1920 și-a făcut datoria cu competență. De la această dată este numit ca director Dr. Eugen Seleș, care rămâne în această calitate până la 30 august 1940.
În primii doi ani de școală au fost predate cursuri complementare de tranziție, dar începând cu anul școlar 1922-1923 intră în vigoare Legea învățământului din Regatul României, cu o nouă programă analitică. Se fac cursuri uniforme în toate liceele și celelalte tipuri de școli medii.
În anul 1922 se unifică gimnaziul cu clasele inferioare de liceu. Limba latina se studiază începând cu clasa a III-a și se introduce studiul limbii franceze la toate clasele I-VIII.
Totodată se introduce începând din clasa a II-a limba germană. În toate clasele gimnaziale și liceale se pune baza pe studierea limbilor moderne și studiul științelor naturii. Sunt puține preocupări pentru studiul culturii umaniste. Studiul limbii grecești este radiat din programă. Se introduc trimestrele și la finele fiecăruia se făcea clasificarea elevilor.
În anul școlar 1923-1924 se introduce notarea de la 10 la 1, eliminându-se vechiul sistem de notare, și anume cel de la 1 la 5.
În scurt timp liceul devine foarte cunoscut și foarte renumit pentru calitatea procesului instructiv - educativ.
În anul școlar 1924 - 1925 s-au introdus urmatoarele examene:
  • examen de admitere in clasa I ;
  • examen de admitere in clasa a V-a ;
  • examen de sfârșit de an pentru clasele V - VIII ;
  • examen de bacalaureat.
Examenele de admitere aveau rol de a selecta și promova în cursul superior al liceului elemente capabile cu însușiri mai deosebite, vrednice de a absolvi cursul liceal în conditii normale. Examenele de admitere în clasa I constau din lucrări scrise la limba română și matematică, iar la clasele a V -a se susțin examene de limba română, istorie, geografie, franceză și matematică.
Legea din 1925 prevedea că examenul de bacalaureat să se facă pe centre, cu profesori străini. Se țineau două sesiuni de examene: la 1 iunie și la 2 septembrie. Președintele comisiei de bacalaureat era numit dintre profesorii universitari. 

În anul 1928-1929 s- a emis o lege de reorganizare a învățământului mediu. Liceul de cultură generală a fost redus la șapte clase, organizat cu primele trei clase în cursul inferior iar clasele IV-VII constituiau cursul superior. Elevii clasei a III-a erau obligați să susțină examen de admitere în cursul superior.
Acest sistem școlar bazat pe șapte clase n-a mai corespuns pentru volumul de cunoștințe ce trebuia predat și asimilat, fapt pentru care, în anul școlar 1935-1936 se revine la durata studiilor de 8 ani.
După cel de-al II-lea război mondial reluarea activității s-a făcut în condiții extrem de grele provocate de lipsuri multiple: a luminii electrice, a combustibilului, cadre puține, clădiri avariate.
La începutul anului școlar 1945-1946, cursurile s-au desfășurat normal, liceul fiind sprijinit de stat sub aspect material. Treptat, treptat școala a fost încadrată cu profesori titulari. Baza materială a liceului a fost asigurată în condiții suficient de bune pentru acea vreme. În anul viitor a sporit numărul de elevi de la 519 la 596, cuprinși în 14 clase, iar în 1947 efectivul elevilor era de 584, cuprinși în 15 clase.
În august 1948 se face Reforma învățământului. Noua lege desființează toate școlile confesionale și particulare, localurile acestora sunt naționalizate și în locul lor, după necesități se vor înființa unități noi. Liceul a funcționat din 2 august 1948 cu titlu de "Liceul teoretic de băieți cu limba de predare română ".
S-au introdus noi discipline cum ar fi: biologia, istoria literaturii universale, istoria artelor, socialismul științific, economia politică etc. Au fost scoase din programul liceelor studiul limbii latine, limbile străine cu excepția limbii ruse care era obiect de studiu obligatoriu începând din clasa a IV-a. După mai mulți ani de la aplicarea Reformei din 1948 s-au introdus ca obiecte de studiu: latina, franceza, engleza, germana, menținându-se și studiul limbii ruse.
În vederea stimulării elevilor cu aptitudini deosebite la anumite discipline, începând din anul școlar 1966 - 1967 au fost înființate clase speciale, și anume clasa specială de matematică începând cu clasa a X-a, care avea 2 ore de matematica în plus față de clasele obișnuite. Din 1968 s-a desființat catedra de lucrări practice și tehnologie, care nu mai corespundea noului profil al liceului de cultură generală. Tot acum programa de învățământ a fixat 30 de ore pe săptămână, căutând să limiteze supraîncărcarea elevilor.
Elevii claselor a XI-a și a XII-a din anul 1968 erau obligați să participe din două în două săptămâni la trei ore de pregătire preliminară. Mai târziu această obligativitate se extinde la toate clasele de curs mediu.
În anul școlar 1969-1970 liceul nostru era structurat numai pe curs mediu cu clasele IX-XII, însă existau încorporate două secții: secția română și secția maghiară, cu număr de clase aproximativ egale, 18 clase cu limba de predare română și 17 clase cu limba de predare maghiară. Secția maghiară se menține și în anul școlar 1970-1971, dar cu un număr mai redus de clase.
Din anul școlar 1990-1991 secția maghiară se detașează de acest liceu transferându-se la liceul maghiar, iar cursul gimnazial și cel seral sunt în lichidare.
După revoluţia din 1989 se reconsideră locul şi rolul liceului în structura învăţământului românesc. Odată cu noua titulatură de Colegiu se diversifică profilurile şi se afirmă statutul de colegiu teoretic care pregăteşte elevii pentru învăţământul superior şi pune un accent deosebit pe pregătirea de performanţă a lor. Ca semn al recunoaşterii locului pe care îl ocupă în elita învăţământului românesc, din anul 2000 se numeşte Colegiu Naţional. Colegiul Naţional Mihai Eminescu este o mare familie răspândită în timp şi în spaţiu ale cărei limite sunt greu de stabilit. Absolvenţii noştri fac cinste „familiei” ca studenţi de elită, ca specialişti în diverse domenii, ca manageri de instituţii, ca oameni politici sau ca dascăli de renume în diferite şcoli şi facultăţi. Există familii care au trecut prin acest colegiu generaţii la rând şi au aceleaşi cuvinte de laudă pentru dascălii lor.