La invitația dl. director Hartmut Frenk de la Gymnasium Grosse Schule din Wolfenbüttel, (Germania), echipa de baschet și grupul folk Gala ale Colegiului Național Mihai Eminescu din Satu Mare, (România) au participat în perioada 17 – 22. 06. 2018 la sărbătorirea a 475 de ani de la înființarea școlii germane, ocazie cu care a fost organizat un turneu de baschet cu 5 echipe și spectacole artistice, unde grupul folk a realizat momente de neuitat. Turneul de baschet a reunit două echipe din Braunschweig, două din Wolfenbüttel și echipa LUCEAFĂRUL CNME. Echipa noastră a ocupat locul al IV-lea, turneul fiind foarte puternic. Echipele din Braunschweig și Wolfenbüttel au avut în componență jucători care joacă în campionatul național de juniori și în prima ligă a Germaniei. Important este că din anul 1995 acest parteneriat funcționează, tinerii se cunosc, leagă prietenii trainice și joacă un baschet de calitate. Mulțumim pe această cale doamnei prof. Eva Maria Albu pentru grija pe care a manifestat-o grupului nostru. În Germania, elevii au fost cazați la familii, creându-se astfel premisele unor prietenii între adolescenți, elevii români având ocazia să simtă pulsul unei familii germane în activitatea cotidiană de zi cu zi.

Grupul nostru a fost primit la Primăria Wolfenbüttel de către dl. viceprimar Rainer Bosse, care ne-a prezentat orașul său din punct de vedere cultural - sportiv, rețeaua de învățământ și activitățile economice existente. Domnul director al colegiului care ne-a găzduit, Hartmut Frenk, a rămas plăcut impresionat de tinerii noștri, afirmând că aceștia prezintă reale calități de comunicare și competențe sociale, abilități care creează premisele de a duce mai departe acest parteneriat. Mulțumesc colegei mele, d-na profesoară Carmen Bratosin, pentru profesionalismul cu care pregătește grupul folk, formație care alături de echipa de baschet au devenit de mult un brand al școlii noastre. 

Vizita la fabrica de automobile Volkswagen din orașul Wolfsburg a prilejuit o experiență unică, unde am avut posibilitatea de a vedea direct cum se produc diferitele modele de automobile Volkswagen, loc unde se îmbină perfect tehnologia inovativă cu valorile tradiționale ale mărcii, combinație care se regăsește în toate detaliile de design și fabricație și care comunică lumii esența mărcii: angajamentul pentru calitate prin inovație. Vizita la muzeul fabricii,situat pe un spațiu de expunere care acoperă aproximativ 5.000 de metri pătrați, cu un total de 130 de vehicule oferă o fascinantă perspectivă asupra istoricului produselor Volkswagen.

În august 2001 am mai participat la proiectul cultural - sportiv inițiat de domnul prof. Dr. Gheorghe Popdan, în 1995, între Colegiul Național Mihai Eminescu din Satu Mare (România) și Colegium Grosse Schule din Wolfenbüttel, (Germania), așa că am răspuns afirmativ și de data aceasta (în iunie 2018) la o nouă provocare. Am participat cu grupul folk Gala, al colegiului sătmărean la turneul de baschet masculin al echipei școlii noastre. De data aceasta cu un scop bine definit, colegiul german aniversa anul acesta 475 de ani de existență. 

Știam din anii trecuți de la colegii profesori din Germania că au proiecte și parteneriate în derulare și cu alte țări (Statele Unite, Franța, Spania și Italia). Ne-am așteptat să fim primiți cu fastul întâlnirilor de la noi (cu o prezență copleșitoare a dascălilor și elevilor germani și câteva momente artistice). Bine-nțeles că eram curioși să aflăm cum se vor sărbători cei 475 de ani de existență. Noi, mai tinerei fiind, la anul vom aniversa 100 de ani, de la înființarea liceului nostru, în 1919.  Eram siguri că ne vom întâlni și cu partenerii din celelalte proiecte ale școlii gazdă.  Am aflat, însă, cu surprindere, că am fost singurii invitați, deoarece numai cu noi au un parteneriat dublu, sportiv și cultural. Cu ceilalți parteneri de peste mări și țări se întâlnesc doar pentru un schimb lingvistic.

Primirea noastră a fost simplă, dar sinceră. Așteptați cu frenezie de câțiva  elevi germani (în mare parte elevii se cunoșteau de anul trecut, când noi le-am fost gazde ), de profesoara lor de sport Frau Eva Maria Albu (căsătorită cu un mare baschetbalist român al anilor 80, Mihai Albu), am resimțit aceeași simpatie și bucurie și din partea părinților. Surpriza noastră a fost că acolo se circula mai mult pe bicicletă. Așa că ne-am amuzat cu toții când percuționistul nostru și-a îngrămădit cele două bagaje pe bicicleta părinților elevului care l-a primit, cajonul (instrument de percuție)  pe portbagajul bicicletei sale, iar el mergea agale pe lângă ineditul lui mijloc de transport. 

Cam așa s-a circulat și în celelalte zile prin Wolfenbüttel, doar că fără bagaje.

În prima zi am fost primiți la Primărie. Pâinea și sarea românească au fost înlocuite de suc, apă și bomboane , de care ne-am bucurat cu toții într-o zi călduroasă de vară. Ne-a întâmpinat vice-primarul, un domn simpatic, inginer de meserie, dar acum în pensie, care voluntar fiind, a fost ales să dețină această funcție onorantă pentru el și comunitatea locală. Tot voluntar era și primarul, care în acel moment era ocupat cu alte probleme. Am aflat atunci că Wolfenbüttel-ul este mai mult un oraș bătrânesc, că tinerii trebuie să călătorească zeci de km pentru a dansa la o discotecă și că locuitorii orășelului aveau fiecare câte o pasiune, fie jucau baschet, fie cântau la un instrument. Așa ni s-a explicat de ce parteneriatul cu școala noastră este atât de important pentru ei.

Înainte de a porni din Satu Mare, le-am povestit elevilor din grupul folk cum în 2001 am cântat la colegiul german, într-o sală de concerte impunătoare: avea peste o sută de scaune și toate instrumentele muzicale care alcătuiau o orchestră. Era cabinetul de muzică al școlii. Conform programei germane, ora de muzică e sfântă, școala are o orchestră simfonică, iar cântatul la un instrument este tratat cu seriozitate maximă. Speram să se bucure și elevii din acest an de sala deosebită, cu o acustică de invidiat. Dar, tot înainte de plecare, ne-am înțeles să ne adaptăm la tot ce urma să trăim, să fim relaxați asemenea occidentalilor și să  acceptăm cu veselie orice modificare de program. Și bine am făcut că ne-am pregătit din start pentru orice, deoarece socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg.

Deși aveam pregătit  un repertoriu de 40 -50 de minute, cu melodii folk (de dragoste, specifice vârstei interpreților) și prelucrări  folclorice, cu speranța de a revedea sala în care am mai cântat, ne-am susținut programul în variantă scurtă, vreo 20 de minute, adică în pauza de prânz, afară, în curtea școlii. Am schimbat pe loc repertoriul, am ales melodii cunoscute, internaționale, dar nu am renunțat la cele românești. Le-am selectat rapid pe cele care, credeam noi, sunt mai potrivite pentru un spectacol în aer liber. Surpriza a fost că s-a încins o horă de toată frumusețea  pe melodia interpretată de Iasmina ,,Cântă cucu-n Bucovina” în curtea școlii germane (le mulțumesc elevilor pentru idee și improvizație). 

Se pare că lecția teoretică de acasă, de a ne adapta la orice intervine, a dat roade. Am fost tare mândră de ei, de prestația lor. Dar cine sunt elevii alături de care am trăit în vara lui 2018  momente de neuitat? Cea mai tânără și foarte apreciată, una dintre solistele trupei, a fost Ștefania Hotca (elevă în clasa a VIII-a), cealaltă solistă, Iasmina Vereș (elevă în clasa a XI-a C), Silvia Ruba (căreia îi mulțumesc pentru traducere și prezentarea momentelor) și nu în ultimul rând, trupa de bază, fără de care nu ar fi existat momentele artistice, elevi cărora le sunt dirigintă din clasa a V-a, fetele - Bia Culic, Iulia Chereji, Oana Micle, Gabriela Pustai, Ioana Roman, Ioana Stan, Ioana Tomșa și băieții (instrumentiștii) - Răzvan Lazăr, Tudor Mureșan și Șerban Tătărucă.

Spicuiri din părerile elevilor:

Deplasarea in Germania, în orașul înfrățit, Wolfenbüttel o consider în primul rând o oportunitate pentru mine. A fost o experiență de viață deosebită, am cunoscut oameni aparținând unei nații care contrar prejudecăților au fost foarte primitori, amabili, prietenoși, calzi. Consider că am interacționat foarte bine atât cu colegii de echipă, cât și cu gazdele. Sper ca pe viitor să mai particip la astfel de parteneriate. (Lucas Șipos – component al echipei de baschet).

Cea mai frumoasă experiență din viața mea de licean a fost deplasarea în Wolfenbüttel, un oraș fermecător cu oameni deosebiți, cu un stil de viață sănătos și cu obiceiuri frumoase. Astfel de parteneriate sunt foarte bine venite și foarte importante în formarea noastră viitoare.                               (Arius Borlan– component al echipei de baschet).

Pentru noi, câțiva elevi ai CNME, turneul din Germania a fost cel mai bun început de vacanță. Spun asta, pentru  că am avut ocazia de a vizita micile și cochetele orașe  din Nordul țării-gazde, dar  am descoperit și spiritul locului în casele tradiționale nemțești. Totodată, ne-am reîntâlnit prietenii de anul trecut, elevi ai liceului Grosse Schule din Wolfenbüttel, care ne-au găzduit în familiile lor. Plimbări cu bicicletele pe străzile înguste, seri pe malul lacului în acorduri de chitară și meciuri corecte de baschet.  A fost o adevărată oportunitate să trăim, chiar și pentru câteva zile, printre germani și să ne adaptăm la stilul lor de viață. Încăperi mici, ordine perfectă, nelipsitul Wurst și, firește, faimoasa punctualitate și corectitudinea specifică. Ne-am întors acasă îmbogățiți cu amintiri și zâmbete, inspirați de modelul german de a trăi. Dacă am avut așteptări de la această excursie? Desigur. Dacă s-au transformat în realitate? Indiscutabil! Acum, din nou, pe plaiul mioritic, nu ne rămâne  decât să ne așteptăm prietenii din Germania în vizită, anul următor școlar, și  să le mulțumim domnilor profesori Carmen Bratosin și Gheorghe Popdan  pentru acele zile de care ne vom aduce aminte, zâmbind, cu siguranță, la întâlnirile de peste ani și ani. (Silvia Ruba)

A fost o excursie foarte frumoasă, în care aș mai merge de multe ori. O organizare foarte bună, nemții sunt oameni foarte plăcuți. Am fost  surprinsă de căldura pe care am primit-o de la fiecare părinte și copil în parte, chiar m-au făcut să mă simt ca acasă. Mi-au plăcut cele trei zile petrecute cu familia ,,mea” din Germania. Eu nu am termen de comparație. Am fost prima dată  într-un astfel de schimb școlar și, de fapt, mi-a plăcut absolut tot. Nu am nici  cel mai mic reproș. Am învățat multe din această experiență și mi-ar plăcea să simtă la fel și elevii germani când vor veni la anul, în școala noastră. Cred că ar trebui să îi întâmpinăm cu aceeași căldură și prietenie, atât  familiile  noastre, cât și noi, cei de la liceu. Am învățat un lucru foarte important de la familia la care am locuit: să fim buni unul cu altul,  nimeni nu se certa, orice greșeală era analizată și rezolvată de întreaga familie, nu doar de  persoana care greșise. (Ștefania Hotca)

Ce m-a impresionat la elevii și familiile din Germania a fost ospitalitatea lor. Chiar m-au făcut să mă simt ca acasă. Ne întrebau frecvent dacă ne simțim bine și dacă avem nevoie de ceva. Un alt lucru care m-a impresionat a fost faptul că toate familiile vorbeau fluent engleza și ne puteam înțelege foarte bine. M-a surprins  că aproape toți oamenii din acel oraș mergeau cu bicicletele la muncă sau la școală și asta mi se pare de încurajat și in România. Nu pot găsi ceva ce nu mi-a plăcut la această excursie. Totul a fost mai mult decât mi-am putut imagina. M-am simțit minunat. În foarte multe aspecte școala de acolo se aseamănă cu școala noastră, totuși mi-aș dori ca și la noi să existe cabinete speciale  pentru muzică și desen ca acolo, exact ca pentru alte discipline. De atunci îmi doresc să merg mai mult cu bicicleta! Dacă aș schimba ceva,  ar fi o schimbare la mine. Cred că aș învăța cântece în germană și m-aș strădui mai mult să învăț  limba lor pentru a comunica cu cei care nu cunosc limba engleză și m-aș bucura de absolut fiecare clipă petrecută alături de colegii nemți. (Iasmina Vereș)

Contrar așteptărilor mele în ceea ce îi privește pe nemți, familia-gazdă a fost atentă și prietenoasă cu noi, asigurându-se că avem tot ce ne trebuie.  Ce nu mi-a plăcut în excursie a fost numărul mic de activități comune. Ar fi fost bine-venite niște activități de team-building pentru a ne cunoaște mai bine. Cred că în liceul nostru s-ar putea desfășura evenimente de socializare pentru elevi, de petrecere a  timpului  liber, cum ar fi concerte în curtea școlii sau petreceri. Mi-aș dori să preiau de la ei faptul  că  știu să se distreze și să găsească partea amuzantă în tot ce fac. Dacă excursia ar începe mâine, aș dori să petrec mai mult timp cu elevii din Germania, să am mai multe ocazii de a vorbi cu ei. (Ioana Roman)

Ceea ce m-a impresionat la elevii din Germania a fost deschiderea către comunicare. Faptul că, indiferent dacă se descurcau cu limba engleză sau nu, ei erau mereu dornici să ne întâlnim și să râdem împreună. Râsul e universal. Se râde în orice limbă.  Nu pot spune că există ceva care nu mi-a plăcut în excursie. Drumul a fost puțin obositor, dar în rest, a fost o experiență unică. În cadrul acestei excursii, un lucru m-a impresionat în mod special, si anume faptul că elevii se întâlneau mereu în curtea școlii. Faptul că porțile curții erau mereu deschise, dându-le voie elevilor să intre, chiar și după programul cursurilor e foarte cool. Asta e ceva ce îmi doresc și în liceul nostru.  Dacă excursia ar începe mâine, nu aș schimba nimic. A fost o experiență minunată. (Ioana Stan)

Ceea ce m-a impresionat atât la elevii din Germania, cât și la părinții acestora, a fost seriozitatea și punctualitatea cu care tratau orice activitate sau întâlnire organizată.  Un lucru care nu mi-a plăcut a fost faptul că nu am avut foarte multe activități comune cu elevii germani. Ar fi frumos ca și în liceul nostru să se implementeze mai multe activități pentru a consolida relațiile dintre elevi, părinți  și profesori. În această excursie - turneu,  am învățat să fim mai serioși în ceea ce facem. Dacă excursia ar începe mâine, nu mi-aș dori să schimb nimic. Totul a decurs conform așteptărilor noastre. (Gabriela Pustai)

Chiar dacă toată lumea spune că nemții sunt persoane reci, am fost plăcut surprinsă de cât de prietenoși și deschiși  au fost cu noi. Mi-aș fi dorit  mai multe activități comune și  cred că și  în liceele românești  ar trebui sa se desfășoare mai multe activități care să consolideze relațiile dintre noi toți. Elevii nemți sunt foarte serioși în ceea ce fac, si asta aș dori să preiau de la ei: seriozitatea. Dacă excursia ar începe mâine, probabil mi- aș dori să fie pe o perioadă mai îndelungată  și aș încerca să vorbesc mai mult germana. (Iulia Chereji)

Cel mai impresionant aspect al excursiei a fost  faptul ca nemții se deplasau majoritatea timpului cu bicicletele. Nu degeaba le-am cântat noi melodia Magdei Pușkaș ,,Lăsați-mă să merg pe bicicletă”. Cred că am avea ce învăța de la ei. Mi-ar plăcea să se acorde o mai mare importanță materiilor care la noi sunt privite ca opționale. Mă refer la muzică și sport. E important să faci ceva din pasiune. Și poate și mai important e să-ți dezvolți pasiunea, după ce ți-ai descoperit-o. (Răzvan Lazăr, chitarist)

Eu am mai participat la un turneu asemănător și acum doi ani, doar că atunci în calitate de baschetbalist. Mă cunoșteam bine cu câțiva băieți din Germania și abia am așteptat să ne reîntâlnim. Și de data aceasta am fost surprins de faptul că nemții erau mereu relaxați. Indiferent de ceea ce făceau, mi se părea că au tot timpul din lume, în timp ce noi eram mereu pe fugă. Nu ne-am putut bucura unii de alții. Mereu era ceva de făcut, de văzut. Era bine dacă turneul ar mai fi durat. Mi-ar plăcea să ne întâlnim și în viitor. De fapt, la anul îi așteptăm la noi. (Tudor Mureșan, chitarist)

Mi-ar fi plăcut ca acest turneu să fie un eveniment în sine. Pentru noi folk-iștii, acesta a fost continuarea unei alte excursii în străinătate. Noi am ajuns în Germania dintr-o excursie organizată cu clasa. A fost destul de obositor și nu am savurat la maxim momentele și activitățile propuse de colegii nemți. Totuși. diferențele între noi, între sistemul nostru de învățământ și al lor, sunt mult prea mari pentru a emite o singură părere. Am remarcat lejeritatea cu care mergeau acolo elevii  la școală, lucru pe care, din păcate, eu nu-l pot pune în practică. (Șerban Tătărucă, percuționist)

Consider că am fost foarte norocoasă. Am fost primită de o familie extrem de deschisă și foarte prietenoasă, care s-a implicat în mod direct în activitățile organizate. “Fratele” meu (am fost găzduită la familia unui băiat) a participat activ la toate evenimentele organizate, indiferent că erau meciuri de baschet, spectacolele noastre sau activitățile de după amiază cu grupul. Păstrăm și acum legătura și ne-am promis că ne vom vizita reciproc. Pentru că experiența mi s-a părut foarte interesantă, cred că ar fi util să avem cât mai multe schimburi de experiență cu alte școli. Ar fi interesant să organizăm și noi evenimente culturale și sportive,  evenimente la care să participe  părinți și elevi  din localitate. Nu e necesar să avem musafiri din străinătate.  Am învățat de la colegii nemți că e important să ai spirit de comunitate. Ei și-au susținut în număr mare colegii care participau la competițiile sportive. Cred că este important că ei alocă mult timp unor activități care la noi nu țin de școală, ci de suflet, cum ar fi muzica și sportul, și care le dezvoltă personalitatea. Îi învață să fie oameni mai buni și mai frumoși. (Bia Culic)

              Componența delegației CNME:

Echipa de baschet:

Borlan Puscaș Arius, Olariu Mihai, Krajnik Angello, Câmpeanu Patrick Tudor, Șipoș Lucas George, Bonta Vlad Mihai, Danicico George, Moldovan Raul, Cadar Andrei, Olaru Patrick, Coroian David.

Grupul folk Gala:

Hotca Ștefania, Ruba Silvia, Vereș Iasmina, Chereji Iulia, Culic Bia, Mureșan Tudor, Micle Oana, Pustai Gabriela, Stan Ioana, Roman Ioana, Lazăr Răzvan, Tătărucă Șerban, Tomșa Ioana.

Din delegație a mai făcut parte: prof. dr. Popdan Gheorghe Iosif - inițiatorul și coordonatorul parteneriatului, d-na prof. Carmen Bratosin – coordonatorul grupului folk și d-na Daniela Culic – președinta Asociaţiei de Părinţi a Elevilor de la Colegiul Naţional Mihai Eminescu.

Le mulțumim părinților, familiilor noastre pentru încrederea și susținerea materială acordate.  Cu ajutorul dumnealor, avem încrederea că povestea va merge mai departe.

prof. dr. Popdan Gheorghe Iosif

                                                                                          prof. Bratosin Carmen